Ce înseamnă defăimare?

DEFĂIMÁRE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei. 1. Ponegrire, clevetire, calomnie, hulă. Nu se da înapoi de la nimic: iscodirea, defăimarea, bîrfeala… toate îi păreau deopotrivă bune. M. I. CARAGIALE, C. 20. 2. (Învechit) Dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere !NEGRUZZI, S. I 323.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Să nu ne mai ascundem după degete, știm că nu se limitează doar la minorități (de orice fel). Adică dacă era pentru minorități, se specifica și delimita clar ce înseamnă defăimare. Așa e doar o altă servită, pentru ca cei minim patru ani de somn să fie neîntrerupți. Sau dacă sunt, să fie de bine.

Comentezi? Atunci ia niște reguli de aici!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *