„Nu mă duc la muncă. E sub demnitatea mea”

Tot vedeți pe la TV oameni care refuză să meargă la muncă pentru că avioane pe cer. Da, știu, e mișto să stai acasă, dar dacă stai acasă, bate vântu’ prin frigider. Și nu doar atât, dar te plictisești de moarte (cel puțin eu). Nu îi înțeleg pe unii cum pot sta zile în și acasă fără să facă nimic.

Eu, unul, nu aș mai putea sta acasă, fără să fac nimic. Când am concediu mai mult de o săptămână, încep să devin nervos. Nu zic, e bine acasă, dar mai bine la job. Îți dă cumva o direcție în zi, știind că te scoli și te duci undeva, ca să ai de unde să vii.

Munca te face demn, nu te umilește. Da, se înțelege, dacă ești rocket scientist și lucrezi la salubritate e sub demnitatea ta. Dar dacă ești rupt în fund și lucrezi la salubritate e fix ce îți trebuie. Sigur, asta nu înseamnă că nu trebuie evoluezi și să rămâi toată viața la mătură.

Dacă nu vrei să muncești, vrei să stai degeaba. Nu există că nu vrei să muncești că e sub demnitatea ta. Bine că e demn să stai cu părinții la 100 de ani și să te plângi că viața e dură. Viața e dură, dar poate fi mai soft, dacă mai ai și tu o brumă de bani, măcar niște măsline cu pâine.

În rest, să fie bine, ca să nu fie rău.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicată