Prieteni adevărați sau doar prieteni?

Astăzi am dat pe Softpedia de o discuție interesantă. Venise un tip să ne ceară ajutorul. Nu avea nici un prieten și se simțea singur. Întreba cum poate el să își facă prieteni. Cineva i-a zis o chestie tare mișto: atunci când ai probleme prietenii fug de tine. Nimic mai adevărat. Eu, spre exemplu, atunci când mi-a fost greu, aproape toți prietenii mei au dat bir cu fugiții. A rămas doar unul. De ce?

Pentru că poate era un prieten adevărat. Si s-a dovedit a fi. Acum, rămâne întrebarea, de ce au fugit restul? Unii ar zice că sunt curve. Da, și asta. Dar cred că a fost altceva la mijloc. Ei nu aveau problema/problemele pe care le aveam eu. Deci, nu puteau empatiza. Astfel, când s-au plictisit de mine, și de problemele mele, m-au aruncat ca  pe o măsea stricată.  Nici măcar nu au avut curajul de a îmi spune asta în față. 

Chestia asta s-a întâmplat acum trei ani jumătate. De atunci nu mă mai caută decât dacă au nevoie de mine, sau la sărbători. Eu nu îi mai caut, i-am căutat atunci. Vroaim răspunsuri. Și tăcerea eu un răspuns. Mi-am dat seama că nu vroiau să stea prin preajma mea. Și i-am lăsat în pace. Și cred că bine am făcut. Octavian Paler zicea într-o carte de-a sa: “Ferește-mă doamne de prieteni, că dușmani mă apăr singur!”.

Comentezi? Atunci ia niște reguli de aici!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *