Virtutea de a fi statornic

STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat3 (după datornic etc.).

În 2010, după opt tutoriale eram dat afară de la vt. Toată lumea m-a întrebat (și repet asta a nu știu câta oară) dacă m-aș întoarce. Răspunsul e mereu “nu”. De ce? Pentru că nu m-aș întoarce unde s-a scuipat. Fie de către mine, fie de către alții, oricine ar fi acei “alții”.

De ce am pomenit din nou de povestea asta. Păi nu știu ce m-a apucat. Poate pentru că am avut o mare decepție legată de virtutea asta. Și încă o dată mi-am dat seama că singura persoană de care nu pot să fug sunt eu.

Comentezi? Atunci ia niște reguli de aici!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *